România sub atac

30 Aprilie 2017 Nu există zi în care propaganda, atât dinspre Est cât și dinspre granița imediată din Vest să nu atace România. Ori, propaganda împotriva unei țări, în scopul de a-i demobiliza populația este un act de război nedeclarat. Într-adevăr, România a trecut prin două războaie, în urma cărora, după o reîntregire normală și naturală, a ajuns să-și vadă și teritoriul ciopârțit și populația împuținată printr-un genocid bine controlat de ocupanți și prin instaurarea de aceeași ocupanți a unui regim criminal. Tocmai de aceea, astăzi se încearcă punerea la adăpost a țării împotriva eventualelor pericole ale fortelor expansioniste estice și împotriva politicilor destabilizatoare revanșarde venite dinspre granița vestică. Soluția este, desigur, alianța din NATO și crearea unor baze ale aliaților americani. Văzându-și interesele expansioniste primejduite, Kremlinul a declanșat războiul psihologic împotriva populației din țările vulnerabile în fața ofensivei rusești de extindere spre Europa, printr-o propagandă continuă și bine dirijată prin mijloace de massmedia, prin politicieni autohtoni și prin metoda disiminării zvonurilor defetiste sau tendențioase la adresa aliaților noștri. În România este difuzată la nivelul populației ideea că înarmarea în scopuri defensive prin baza de la Deveselu, prin achiziționarea unor rachete de apărare sau chiar prin întărirea capacităților la Marea Neagră constituie, nici mai mult nici mai puțin decât amenințări directe la securitatea Rusiei. Cu alte cuvinte, acest atac propagandistic pervers induce ideea că România, care deși a suferit în trecut expansiunea rusească tocmai din cauza unei înzestrări inferioare a armatei sale naționale și a lipsei unei alianțe militare adecvate, ar trebui să aibă încredere în asigurările unei Rusii pașnice deoarece percepția privind tendințele sale expansioniste sunt lipsite de logică. În acest fel, în insinuările Rusiei, România ar trebui să rămână fără nicio apărare deoarece nu ar fi amenințată. Și, această ”luptă pentru pace”, instrumentul dintotdeauna al Kremlinului pentru dezarmarea populațiilor lumii în scopul promovării intereselor globale rusești, are și astăzi o influență asupra diverselor categorii sociale din lumea largă. În ce privește țara noastră, asigurările Rusiei sunt lipsite de sinceritate atâta timp cât urmările invaziei asupra României nu au fost niciodată recunoscute. În acest sens, avem exemplul Tezaurului României nerestituit și nerecunoașterea integrității României interbelice ciuntită tocmai prin această invazie neprovocată care a condus și la un adevărat genocid împotriva românilor. Dacă dinspre Est ne aflăm sub un bombardament permanent propagandistic cu scopul de a induce o stare de demobilizare în rândul populației, dinspre Ungaria, dar și cu ajutorul forțelor interne ale minorității maghiare, chiar a reprezentanților acestora din Parlamentul României, se încearcă o destabilizare în județele din Transilvania, printr-o politică de instigare anti-românească, inclusiv prin negarea unor simboluri ale statului, prin atacuri permanente la Constituție cerându-se chiar renunțarea la prerogativele de stat național sau declarațiile că 1 Decembrie constituie zi de doliu pentru maghiari. Iată că în aceste zile, guvernul de la Budapesta a decis să aloce importante fonduri pentru a promova pe plan international acțiunea ”Trianon-100”, pentru a induce o percepție internațională împotriva deciziilor luate prin Tratatul de la Trianon. Iar printre aceste contestații este și revenirea Transilvaniei la Regatul României, împotriva realităților că în 1920, la data incheierii Tratatului de la Trianon, românii constituiau 57.3%, iar maghiarii doar 25.5% (datele apar în lucrarea autorului maghiar Árpád Varga,”Hungarians in Transylvania between 1870 and 1995”). De fapt, guvernul Orban dorește ca prin ”Trianon-100” să contracareze aniversările legate de împlinirea a 100 de ani de la Reîntregirea României și, de ce nu, chiar să conteste recuperarea românească a Transilvaniei. Să nu uităm că recenta declarare a Unirii Basarabiei cu România ca Sărbătoare națională a avut parte în Parlament de votul negativ al unui reprezentant al UDMR-ului, iar președintele UDMR s-a abținut în mod simbolic de la vot. În 1992 populația românească a Transilvaniei se cifra la 7,723,313 (73.6%) față de numai 1,603,923 (20.8) și deci astfel de încercări, desi sunt lipsite de logică, pot constitui totuși motive de tensiuni interetnice și tulburări sociale. În condițiile acestor atacuri externe complementare și bine dirijate de la Moscova și de la Budapesta, se găsesc destui, inclusiv jurnaliști, care afirmă că românii nu trebuie să răspundă naționalismului maghiar cu naționalism românesc și nici nu trebuie să răspundă propagandei maghiare anti-Trianon și anti-Unire prin manifestări festiviste ci doar prin eventuale conferințe, cărți de istorie prin care să se deschidă mintea românului. Cu alte cuvinte, la agresivitate externă românii să rămână pașnici și să dea dovadă de civism european. Dacă procedăm altfel, ni se sugerează că alunecăm spre dreapta, spre naționalism care, în concepția lor înseamnă anti-europenism. Dincolo de retorică se pune întrebarea: ”Cam în ce fel s-ar putea totuși contracara acest război informațional și propagandistic ruso-maghiar pornit împotriva României?” În opinia Consiliului Mondial Român, este nevoie ca pe plan intern să fie redusă influența parlamentarilor maghiari care de la înălțimea tribunei instituției naționale a Parlamentului României se pronunță împotriva simbolurilor naționale, împotriva formei statului național, împotriva momentelor decisive ale istoriei naționale. În același timp, este nevoie de aducerea în Parlamentul României atât a reprezentanților organizațiilor civice ale majorității românești, cât și a adevăraților reprezentanți ai românilor-basarabeni pentru a-și susține direct cauza, fără interpuși ai altor partide. Consiliul Mondial Român consideră că pentru aceasta sunt necesare o serie de măsuri cu impact imediat: 1. Modificarea Legii Electorale care să permită calitatea de ”competitor electoral” și organizațiilor românești în egală măsură cu cele ale minorităților etnice, ar putea exista în Parlament și reprezentanți ai românilor din regiunile în care aceștia au ajuns minoritari, cum ar fi ”Forumul Civic al Românilor din Harghita şi Covasna (FCRCH)”. O asemenea prezență va constitui un ”antidot” împotriva unor acțiuni nocive ale UDMR. 2. Înființarea Circumscripției Electorale 44 – Basarabia, circumscripție în care să poată candida exclusiv românii basarabeni. 3. Guvernul României, în cooperare cu organizațiile românești și cu administrațiile locale să organizeze pe întreg parcursul anilor 2017-2018 mari adunări populare în care să se omagieze Marea Unire de acum 100 de ani în principalele centre ale țării, dar și în comunitățile românilor din întreaga lume în colaborare cu ICR. Aceste adunări, bine mediatizate, vor putea contracara acțiunea Trianon-100. Conform Enciclopediei Britanice, pierderile României în Primul Război Mondial raportate la populația din acel moment au fost procentual mai mari decât ale Franței sau Marii Britanii cifrându-se la peste jumătate de million de morți, răniți și dispăruți și aceste jertfe îndreptățesc procesul Întregirii țării. De aceea, negarea Unirii sau acceptarea, din partea altor țări a raptului la care Regatul Romîniei a fost supus prin invazia sovietică, sunt imorale și trebuie respinse de întreaga suflare românească. În acest scop, recent reactivata organizație Consiliul Mondial Român, intenționează ca în cel mai scurt timp să revină în rândul ”Diasporei Europene” sau ”Europeans Throughout the World (ETTW)” pentru a promova în rândul organizațiilor diasporelor europene adevărul despre procesul Unirii și Întregirii României și pentru a contracara încercările Budapestei de a nega Trianonul.