Diaspora si Reintregirea

Societatea civila pentru reintregirea Romaniei

  • ACCESARI

    • 61.217 HITS
  • Flag Counter
  • ARTICOLE RECENTE

  • CALENDAR

    noiembrie 2019
    L M M J V S D
    « oct.    
     123
    45678910
    11121314151617
    18192021222324
    252627282930  
  • ARHIVA

  • Top Posts & Pages

  • Diasporasi Reintregirea

România inertă

9 Iunie 2019

România inertă

Ultimile săptămâni au adus nori negrii asupra pământurilor românești pe care Administrația României îi ignoră de parcă ar fi vorba de o zonă aflată la mii de kilometri, undeva în mijlocul vreunui ocean.

TRANSILVANIA
Pe teritoriul statului român, au avut loc, nu numai instigări la violență și manifestări de ură etnică la adresa românilor și eroilor români, dar și discursuri și poziționări politice publice violente din partea însuși a președintelui Ungariei, a oficialilor maghiari dar și a UDMR, organizația etnică a maghiarilor din Parlamentul român.
Președintele României, Klaus Iohannis nu a reacționat în niciun fel, deși el ar fi trebuit să fie primul care să stopeze escaladarea conflictului de la Valea Uzului și să dea un răspuns ferm omologului său maghiar. Cu o astfel de atitudine umilă, România s-a aflat complet descoperită în fața atacurilor fără precedent ale președinției maghiare.
Guvernul României, aflat sub presiuni politice și interne, și externe a ezitat nepermis de mult să intervină, deși societatea civilă, dar nu și cea politică, a cerut adoptarea de măsuri rapide pentru detensionarea situației. Abia după confruntările, din fericire fără urmări tragice, dintre maghiari și românii veniți la Valea Uzului de Ziua Eroilor, pentru comemorarea soldaților căzuți în cele două războaie mondiale, primul ministru, Viorica Dăncilă a ieșit din tăcerea guvernamentală pentru a propune soluția inteligentă a preluării Cimitirului Internațional al Eroilor de la Valea Uzului de către Ministerul Apărării.
Totuși, prin poziționările de confruntare și amenințare din partea UDMR și altor oficiali maghiari cu escaladarea situației la nivel internațional, nu este greude intuit că politicienii maghiari sunt pregătiți să inflameze spiritele în Transilvania pentru crearea unor noi situații destabilizatoare, mai ales cu ocazia anului 1920, anul contestării de către aceștia a Tratatului de la Trianon de acum 100 de ani.

BASARABIA
Alegerile parlamentare din Basarabia, prin rezultatul incert al voturilor, au creat o situație politică de instabilitate.
Practic, cu o treime din voturi, Partidul Socialist girat de președintele rusofil Igor Dodon nu a reușit să constituie majoritatea care să-i permită consolidarea unui guvern declarat anti-românesc și total subordonat Moscovei.
Celelalte partide, adică Partidul Democrat al oligarhului Plahotniuc și blocul ACUM al forțelor declarate pro-europene, dar nu pro-unioniste, se află, practic, la egalitate cu partidul rusofil.
În lipsa coerenței de acțiune și a lipsei de unitate a partidelor unioniste, blocul ACUM a beneficiat de multe voturi ale unioniștilor.
Dar, ceeace electoratul basarabean nu a înțeles este că în Basarabia, nu este vorba de debarasarea de un oligarh, atâta timp cât apar noi dovezi ale corupției rampante la nivelul partidului socialist, puternic finanțat de Moscova, inclusiv prin cumpărarea liderilor.

În Basarabia, în toți anii de la declararea independenței, a fost o luptă permanentă pentru subordonarea acestui petec de pământ forțelor pro-ruse și anti-românești și împiedicarea cu orice preț a realipirii Basarabiei la România.

De aceea, pare lipsită de logică alăturarea unei forțe politice pro-ruse de o forță politică pro-europeană, singurul numitor comun constituindu-l doar statalismul. În plus, la crearea acestei struțo-cămile fără viitor au contribuit influențele și presiunile externe ale UE, Rusiei și, se pare, ale Statelor Unite, prea puțin interesate în această zonă a Europei lăsată parctic pe mâinile UE. Iar Basarabia, ca și în ’40 devine un element de troc între Berlin și Moscova
Dar astăzi, prețul compromisului pare să fie o federalizare pe criterii etnice, sâmbure al unei viitoare dezmembrări teritoriale și transformarea Transnistriei într-o enclavă strategică a Rusiei în coasta UE și o extindere pentru ocuparea totală a litoralului nordic al Mării Negre.

Încercarea PD de a declanșa în toamnă, noi alegeri parlamentare și prezidențiale, în conformitate cu decizia Curții Constituționale*, este interesantă.
Cea mai importantă urmare, poate fi decapitarea Partidului Socialist, prin inculparea lui Dodon pe perioada suspendării sale, el însuși oferind motiv prin divulgarea faptului că a primit sume importante din Rusia.
În acest fel, alegerile din Septembrie, ar putea diminua la maximum șansele socialiștilor.

POLITICA ROMÂNIEI
Unde se află România în cazul Basarabiei? Tace, la fel ca și în cazul periculoaselor provocări maghiare din Transilvania. Tace atât la nivel de președinte, de guvern și de partide.
Ambasada României la Chișinău este inexistentă. Cel puțin nu dă semne că ar fi activă. Ori, rolul acesteia trebuia să fie de prima mână. De la această ambasadă ar fi trebuit să plece toate informațiile pertinente care să asigure diplomației române, și implicit UE, instrumentele necesare pentru stabilirea unei politici realiste și chiar preventive.
Un dialog continuu cu toți actorii politici basarabeni ar conduce la descifrarea sensului real atât al mesajelor publice, ”de fațadă” ale acestora, cât și al sensului adevărat al scenariilor și acțiunilor care sunt puse la cale de laboratoarele partidelor.
România este cea mai interesată să cunoască realitatea de la Chișinău și care sunt intențiile adevărate, deoarece orice destabilizare pe acest ”teritoriu fără lege” duce la probleme pentru securitatea României, dar și a UE.
Oricând, Rusia poate să provoace un conflict militar având trupe în Transnistria sau poate provoca sciziunea teritorială, după scenariile deja implementate în Donbas, iar România care arată o lipsă de preocupare condamnabilă, inclusiv pentru românii basarabeni, poate ajunge între ciocanul rusesc și nicovala maghiară.
În cel mai bun caz, cu ”ajutorul” UE, fostul ”zid al Berlinului” va fi mutat mai la Est, devenind ”zidul Prutului”, astfel încât interesele Germaniei să nu fie afectate.

Pare un scenariu apocapaliptic, dar având capul băgat în nisip, struțul românesc, se poate trezi cu coada tăiată așa cum s-a întâmplat în 1940.
Să nu se ajungă la momentul trezirii conștiinței și unității naționale abia în momentul în care violența va cuprinde diversele segmente ale populației instigate de factorii politici interni și externi.
Dar cum vor fi cicatricile lăsate de ura politică care macină națiunea?

*Deciziile unei Curți Constituționale ale unui stat nu pot fi contestate fără a arunca statul în haos.

 
%d blogeri au apreciat asta: