Universitate 1990

17 Iunie 2012 Universitate 1990-2012 Am protestat zi de zi la Universitate pana la inabusirea miscarii prin venirea minerilor instigati prin aceleasi metode ca si cele folosite astazi de mass-media aservita, sau cumparata de putere, Evenimentul Zilei, Adevarul, hotnews.ro. Si atunci, oamenii „de buna credinta” erau indemnati sa stea acasa si sa nu dea curs provocarilor „golanilor platiti in valuta” de partidele opozitiei, PNL sau PNTCD. Astazi, un politruc ca Baconschi, fiu al ferventului sustinator al comunismului, scriitorul Anatol Baconski, face „educatie cetateneasca” calificandu-i pe cei care ies sa protesteze ca pe o drojdie a societatii in total contrast cu oamenii muncitori, care sunt preocupati doar de progresul tarii, desigur in coordonatele stabilite de, si numai de, locatarul-dictator de la Cotroceni. Si tot un politruc, senatorul PDL Iulian Orban, asemeni lui Ion Iliescu de acum 22 de ani, le-a dat un nou titlu de noblete revolutionara, celor care se ridica impotriva dictaturii partidului de guvernamant. Romanii revoltati au devenit „viermi”. Dar, afara de asemanarea pana la identificare a metodelor de manipulare folosite de o putere corupta cu radacini in samanta FSN, apare si o alta componenta, respectiv folosirea fortelor de represiune oficiale ale unui stat care se dovedeste astfel a fi un stat politienesc. Acest stat elimina calea dialogului dintre puterea – aroganta si dictatoriala – cu societatea civila disperata si cu fortele politice ale opozitiei pentru gasirea unei solutii de compromis constructiv, pentru eliminarea sau cel putin pentru nivelarea unor diferente care au destramat prin dezbinare societatea romaneasca atat in tara cat si in afara granitelor. Prin actele de forta, prin legitimarea, fotografierea, filmarea si penalizarea cetatenilor revoltati, adica prin masuri represivo-politienesti „de catifea” pe termen scurt, dar cu repercusiuni pe termen lung, puterea taie orice cale de intelegere, transformand dialogul intr-un razboi total socio-politic avand ca scop unic victoria „fara prizonieri”, adica eliminarea unuia sau altuia dintre eventualii parteneri de dialog si instaurare autoritatii „de fier” a dictatului. Sigur, ca orice putere care are painea si cutitul, se va trece la „cumpararea” constintelor fie prin avantaje materiale, fie prin „dosare” si se va ajunge la crearea „climatului de liniste sociala” prin politica terorii mascate, promovata si de FSN-ul anilor ’90. In anii amplelor miscari ale Pietii Universitatii, pana la episodul venirii criminale a minerilor, trupele de interventie nu ne-au inconjurat, chiar daca unele incercari de infiltrare pentru crearea de dezordine au existat. Dar acestea au fost anihilate rapid printr-o organizare de exceptie. Rolul de catalizator absolut, l-a avut Balconul Universitatii, adevarata tribuna de unde s-au imprastiat idei, opinii, s-au modelat constiinte prin participarea numerosilor lideri ai societatii civile prezenti seara de seara. In perioada acelei lupte crancene, puterea contestata nu a intervenit pentru interzicerea sau inchiderea acelei tribune a exprimarii libere, acea tribuna a democratiei care a fost Balconul. Poate si de frica, dar fara discutie datorita autoritatii morale a celor care inobilau prin prezenta lor Tribuna. Oare, puterea de astazi va avea curajul sa permita redeschiderea acestuia? Si daca se deschide, care lideri vor avea verticalitatea si tinuta morala a celor din 1990?