Republica tinerilor

5 Februarie 2017 În presă au apărut informații firave despre manifestări în fața Cotroceniului, însoțite de fotografii cu oameni trecuți de prima tinerețe, bătrâni care-și strigă și ei părerile, așa cum și le strigă pe-ale lor și cei din Piata Victoriei. Comentariile batjocoritoare n-au întârziat să apară din partea unor „revoluționari frumoși și tineri” care-i apostrofează pe ”bătrânii urâți și fără minte” care nu știu ce fac și ce spun: „IARTĂ-I DOAMNE PE ACEȘTI BĂTRÂNI CĂ NU ȘTIU CE FAC !”. Oare fără bătrânii ăștia care au luptat sub gloanțe în ’89 pentru răsturnarea comunismului, ar fi ajuns „tinerii străzii” de astăzi să dea lecții bătrânilor pentru a-i învăța cum să gândească și cum să se comporte? Scrisesem cu ani în urmă o parabolă despre acest fenomen al dorinței noilor generații de a o rupe cu generațiile vechi. Cei care au trăit în comunism își mai amintesc, probabil, că sistemul comunist totalitar a dorit să creeze omul nou cu o gândire total nouă, dar o gândire dirjată. Cred că ar putea fi reamintită parabola. ========== Tinerii tribului s-au răsculat împotriva consiliului bătrânilor și i-au exterminat pe toți bătrânii. Unul singur și-a ascuns tatăl într-o peșteră. Vecinii au profitat și le-au cerut tinerilor revoluționari să le înapoieze sfoara de nisip pe care bătrânii ar fi imprumutat-o cândva. Discuții disperate fără rezultat. Tânărul într-o ultimă încercare i-a cerut sfatul tatălui. “Să vă dea o mostră de sfoară de nisip ca să știți care-i cea pe care trebuie s-o returnați”, a fost sfatul bătrânului. Vai de cei care nu-și respectă bătrânii. ========== Zilele astea m-am tot pregătit să mă întorc acasă, în România. Dar constatat că drumul este cu probleme: manifestări la aeroporturile din America, manifestări în România. Strada vrea să conducă treburile statelor în locul celor pe care tot strada i-a ales. Strada-i furioasă și scăpată de sub control și în America și în România. Rezultatele alegerilor nu mai contează în fața noii democrații a forței și violenței celor tineri, care doar așa se simt liberi. Mai are sens să mă întorc într-o Românie în care bătrânul Mircea Popescu nu-și mai are locul? Oare unde să mă mai exilez?