Unitate sau uniformitate?

3 iunie 2017 Afirmația pe care a făcut-o un coleg de discuții, precum și pozițiile similare ale altor compatrioți vis-à-vis de Administrația Trump, m-a determinat să încerc să deslușesc ceeace ce eu consider a fi o confuzie, dacă nu chiar o uriașă mistificare a politicii europene dirijată de la Berlin. Dar iată fraza care a determinat această luare de poziție: ”Întoarcerea spatelui Lumii și închiderea în fața Lumii are cea mai fierbinte și mai palpabilă expresie în retragerea USA din acordurile climatice de la Paris.” Îmi pare rău, dar părerea mea este că asistăm la întoarcerea spatelui UNIFORMITĂȚII. Cancelarul german, Angela Merkel vorbește despre UNITATE, păstrând tăcerea asupra adevăratei sale intenții de realizare a UNIFORMITĂȚII, chiar a unei forme de uniformitate dirijată. Cum unitatea poate fi activă pentru realizarea unui scop, sau reactivă împotriva cuiva sau a ceva, oare ce fel de unitate promovează doamna Merkel prin intermediul eurobirocrației bruxelleze? La unison, domnia sa și Bruxelles-ul se referă în spatele cuvintelor la uniformitate nu la unitate. Și asta deoarece doar prin implemetarea uniformității se va ajunge și la forma de unitate dorită de aceștia. Uniformitatea este o caracteristică a regimurilor totalitare, fie că se numesc comuniste, fasciste, naziste. Și, indiferent că recunoaștem deschis sau în subconștient, UE tinde să devina un astfel de organism totalitar care dorește introducerea uniformității în Europa prin așa numitele “standarde de drept ale UE”, cum au fost  definite recent de Germania. Iar pentru respectarea acestor ”standarde”, aceeași Germanie cere impunerea de măsuri coercitive financiare. De fapt, se preconizează existența unei singure politici economice continentale ale cărei reguli să fie stabilite centralizat; o singură politică externă cu o singură voință și reprezentare externă; reguli comune de comportament rezultate ale unei gândiri unice (vezi poziția împotriva naționalismului, a valorilor naționale, etc); acceptarea necondiționată a modificărilor demografice naționale prin penalizarea celor care refuză valurile migratoare, etc, etc. Din punctul meu de vedere, chiar și Acordul de Mediu de la Paris, care se pare că va fi abandonat de Administrația Trump, este tot o formă de uniformizare care nu ține seama de realități. Unele țări fără industrii nu au nicio influență asupra mediului dar vor să impună condiții țărilor care duc economia mondială în spate și care trebuie să și plătească, trebuie să-și și reducă economia proprie, implicit să închidă facilități concomitent cu lichidarea locurilor de muncă aferente și anexe. Dar important pentru susținatorii Acordului este că numărul de țări care se încoloneaza în spatele acestei formule de „unitate”, îi dau greutate și autoritate. Revenind la întrebarea: ”Ce fel de unitate are în vederea cancelarul german?”, răspunsul apare din ultimile poziționări publice ale versatei politiciene Angela Merkel, care a găsit în persoana președintelui Statelor Unite, inamicul împotriva căruia trebuie realizată unitatea europeană. Deci, se are în vedere o unitate europeană reactivă de acțiune împotrivă, de genul ”Proletari din toate țările, uniți-vă”. Secondând-o, Jean-Claude Juncker a explicat cu subiect și predicat: ”Ţările UE vor consolida unitatea, asumând responsabilitatea propriului viitor, cu deschidere în relaţia transaltlantică.” Donald Trump s-a pronunțat de la început împotriva uniformității prin promovarea ideii de tratate bilaterale și diferențiate cu statele naționale și acesta este mandatul cu care a câștigat încrederea și votul americanilor. Este un principiu simplu, nu poti să accepți ca unul singur să vorbească cu tine în numele altora, cum se întâmplă în totalitarism (ceeace dorește Germania și Franța), ci preferi să discuți și să tranzacționezi diferite politici cu fiecare partener de drept internațional separat. În aceste condiții, dorește oare România să fie tratată ca partener egal de drept internațional pentru a-și apăra sau promova individualizat interesele proprii, sau dorește să se tranzacționeze ORICE în numele ei prin reprezentare impusă? Deoarece la asta se ajunge dacă se acceptă uniformitatea dirijată de Berlin via Bruxelles. Din nenorocire, se pare că alternativele României sunt aproape nule, nu numai datorită calității sale de membru minor al UE, dar și datorită unei politici externe confuze și a unei diplomații fără personalitate. Să nu ne mințim, de la uniformitatea dirijată, la ”uniforme naționale” reprezentând „grade”diferite acordate în cadrul formațiunii UE nu-i decât un pas. Iar aceste ”grade” poartă numele fie de cerc concentric, fie de viteze diferite, fie de MCV, fie de Schengen, fie de cine știe ce alte stavile denigratoare sau discriminatorii pentru a păstra ierarhia odată stabilită. Sigur, mulți români învățati cu statul paternalist care „are grijă de noi”, îmbrățișează ideea „unității europene” fără să observe înregimentarea țării prin „uniformitatea dirijată” impusă de nucleul Europei, de fapt doar de Germania urmată, din necesitățile momentului, de o Franță slăbită aflată într-un moment extrem de dificil economic, politic și social al existenței sale. Nu pot încheia fără să observ că UE face, se pare, o piruetă de 180˚ de la motto-ul pe care l-a adoptat în 2000, ”Unitate prin diversitate” la ”Unitate prin uniformitate”.