Viziunea germană

23 Mai 2016 Viziunea germană asupra crizei refugiaților = din ciclul INVAZIA = In interviul pentru „Pașaport diplomatic”, parlamentarului german Christian Flisek spune: „Dacă nu reușim să calmăm spiritele, vom da apă la moară tuturor acelor forțe care vor să distrugă Europa, care ar vrea să nu mai existe Europa și doresc să ne întoarcem la Europa statelor naționale. O astfel de evoluție ar fi una din cele mai nefaste pentru continentul nostru.” În primul rând, spiritele nu pot fi calmate atunci când Europa este asediată și când există o criză fără soluții. În al doilea rând, problema nu este doar islamul ca religie, ci diferențele, aparent ireconciliabile, între cultura și mentalitatea europeană și cea a mediului cultural islamic. Propaganda cercurilor progresiste europene, dar și americane, care dau vina pe așa zisa intoleranță religioasă a populiștilor-nationaliști este complet falsă și tendențioasă. Face parte din războiul ideologic între globalismul internaționalist și naționalismul conservator, între păstrarea valorilor culturale naționale și globalizarea valorilor de tip liberalo-progresiste. În al treilea rând, ideea Europei federale fără state naționale pe care o promovează Germania, inclusiv prin mesajul transmis de parlamentarul Christian Flisek, este o utopie și eșecul unei asemenea federații este vizibil de pe acum. Și este un mare semnal de alarmă, de aroganță dictatorială și de pierdere a contactului politic cu realitățile continentului, afirmația sa impregnată de ideologia progresistă că: „Europa statelor naționale este una dintre cele mai nefaste pentru continent„. Europa s-a dezvoltat și a ajuns unde este (mă rog, a fost până la apariția crizei migranților), tocmai datorită contribuției statelor naționale, iar statele europene, și nu numai, care s-au aflat sub forme administrative de tip federal (respectiv imperial sau supuse unei conduceri ideologice – vezi „lagărul socialist”) au involuat. În al patrulea rând, doar măsurile luate în mod individualizat în cadrul țărilor membre ale UE pot să fragmenteze și să limiteze și  fenomenul migrațiilor intercontinentale. Dar ce soluții s-ar putea întrevedea? În opinia mea, acestea pot fi realizate conjugând soluțiile naționale cu soluția generală la nivelul Uniunii Europene. În acest sens, iată o provocare pentru Legislativul de la București ca soluție imediată: România, bazându-se și pe prevederile constituționale actuale, să elaboreze cu curaj, în regim de urgență, o lege a imigrației. Dar, există oare astfel de partide politice sau parlamentari gata să se bată cu un sistem politic românesc dependent și îngenunchiat în fața Bruxelles-ului? Poate răspunsul va fi dat la alegerile care se apropie, iar electoratul român are dreptul la un astfel de răspuns ferm. Apoi, funcție de legile imigraționiste naționale care țin cont de particularitățile fiecărei țări, să se elaboreze și o lege imigraționistă la nivel continental. Orice altă alternativă de tip dictat centralizat la actualul context, nu poate duce decât la o divizare a Europei și, până la urmă, la o cacofonie generalizată în cadrul UE cu pericolul sciziunii și creeri unor stări suplimentare de iritare și neîncredere.