Dialog București-Chișinău

12 Iulie 2023 Am supărat mulți basarabeni pentru afirmația că atâta timp cât unioniștii rămân divizați, procesul politic al integrării românești rămâne o himeră. Traian Băsescu a încercat să impună o asemenea unire politică prin înființarea partidului PUN în care a dorit includerea forțată a altor minuscule partide de tendință unionistă. Ideea unificării mișcării politice unioniste a fost bună, dar metoda punerii în practică a fost sortită eșecului de la început. Într-adevăr, impunerea fără o pregătire prealabilă, fără discuții și consultări cu factorii de interes nu putea fi o soluție. Și, în loc să se realizeze punți de legătură și compromis în vederea reușitei scopului final al unificării politice, s-au creat animozități ireconciliabile. A urmat experiența AUR basarabean care nu a putut avea un suport serios din partea partidului mamă AUR din Parlamentul României, prezența acestuia în Basarabia fiind interzisă, iar pe de altă parte, mesajul său unionist fiind puternic diminuat, prin adoptarea unui discurs populist având ca țintă electoratul din România. Ca urmare, rezultatele slăbiciunii divizatei tabere unioniste s-au văzut la alegeri care i-au situat pe unioniști mult sub limita eligibilității parlamentare. Și, implicit, la absența tendințelor unioniste din Parlament, dar și din discursul politic serios unionist din spațiul public al Basarabiei. Întrebarea este dacă unionismul politic mai are șanse de renaștere în condițiile existenței unor partide unioniste îmbătrânite, lipsite de forță și de carismă, partide care par să se afle în afara timpului. Și totuși soluția trebuie găsită. Probabil, nevoia supraviețuirii va fi motorul renașterii. Și, mă gândesc că pericolul revenirii, destul de probabile, a forțelor retrograde, dar foarte organizate, ale curentelor pro-rusești ar trebui să aducă la realitate actuala conducere de la Chișinău. Mult trâmbițata Integrare europeană văzută ca un panaceu universal, poate rămâne doar un vis destrămat de alegerile de anul viitor. Un semnal de îngrijorare ar trebui să-l constituie pentru visătorii stataliști de la Chișinău, dușul rece primit la Vilnius, prin amânarea sine die a invitării Ucrainei în NATO. Sigur, oficial, România nu poate impune Chișinăului eliminarea granițelor, dar poate și are obligația demarării unor consultări și discuții privind o integrare românească. Pe de altă parte, forțele românești pro-unioniste sunt obligate să înceapă cât mai curând procesul unificării într-o Mișcare Politică Unionistă, capabilă să constituie suportul pentru dialogul București-Chișinău. Timpul până la următoarele alegeri este mai mult decât scurt.