Ofensa Schengen

16 Decembrie 2022 Este gravă și iresponsabilă declarația președintelui Iohannis prin care a afirmat că nimeni din România nu este vinovat pentru eșecul Schengen. Asta înseamnă că fiind fără greșeală, autoritățile române neavând ce să mai facă, vor sta cu mâinile în sân așteptând mila altora. Astfel, domnia sa exclude orice analiză lucidă a cauzelor, în urma căreia statul român să poată întreprinde măsurile adecvate pentru găsirea soluțiilor optime. Inclusiv, dacă este cazul, înlocuirea celor incompetenți. Printr-o astfel de analiză responsabilă se va putea instala profesionalismul și se va putea instaura credibilitatea în instituțiile statului român. Dar în lipsa unor concluzii corecte prin care să fie clarificate erorile diplomatice care au condus la acest eșec, pe bună dreptate, românii sunt frustrați, chiar ofensați de poziția în genunchi a României în raport cu Austria. Cu atât mai mult cu cât de la cel mai înalt nivel al statului se resping vehement orice greșeli ale administrației române și, în același timp, se promovează o atitudine îngăduitoare, împăciuitoare la adresa, statului reprezentat de cancelarul Karl Nehammer. Dar chiar nu există nimic de făcut, afară de o politică grețos de obedientă, în scopul readucerii respectului internațional pentru România? Spuneam cândva că în diplomație există principiul „bățului și morcovului” prin care în cazul unui eșec diplomatic prin dialog și metode amicale, se aplică, la nevoie, metode dure și politici coercitive. De asemeni, mai există o poziție adoptată tot mai mult în peisajul politic de astăzi, prin declararea ca „nefrecventabilă” a unei persoane (sau chiar partid) în cazul în care retorica sau declarațiile folosite sunt tendențioase, false și calomnioase. Oare, nu cumva cancelarul Austriei, referindu-se la România, indiferent de conjunctura politică internă din țara sa, a făcut tocmai astfel de declarații prejudiciind interesele țării noastre, deci manifestând o atitudine neprietenoasă? Și dacă este așa, nu cumva ar fi justificată din partea României o politică similară diplomatică a „bățului”, prin declararea cancelarului Nehammer ca „persoană nefrecventabilă”, respectiv „înghețarea” relațiilor cu Austria prin chemarea ambasadorului român? Desigur, dacă anumite persoane sau partide aflate la conducerea statului român nu au interese individuale sau dacă nu sunt supuse unor presiuni exterioare care nu au nimic de a face cu interesele naționale. Și în încheiere, mă întreb dacă în aroganța sa, ministrul de externe Bogdan Aurescu care, la fel ca președintele Iohannis, declară că nu are nevoie de sfatul nimănui, el fiind singurul profesionist capabil să conducă diplomația românească la succes, este mândru de rezultatele politicii externe a României, de rezultatul campaniei Schengen?