A doua Reînviere

12 Mai 1999 În tragedia balcanică se încearcă justificări în jurul întrebării: De partea cui este dreptatea? Falsă dilemă. Vina este a tuturor. Întrebarea corectă ar fi: Cum se poate rezolva o situaţie care dela convieţuire a ajuns la ură şi distrugere? Se omoară oameni vinovaţi sau nevinovaţi, sârbi sau albanezi, locuitori paşnici sau terorişti, copii, batrâni. Se omoară oameni. Puterile lumii au decis soluţia cea mai grea, cea mai primejdioasă, soluţia finală: stoparea distrugerii prin distrugere. Se bombardează, se dărâmă, se pârjoleşte, se omoară alţi oameni, civili sau militari din greşeala sau cu intenţie. Se omoară oameni. De fapt a început implementarea globalizării, a unui guvern universal, a unei singure armate. Se intră intr-o nouă era a omenirii, prin sânge şi durere. Este o luptă între necesitate şi morală. Necesitatea globalizării este scrisă în istoria societăţii umane tribalizată prin împărţirea în grupuri ireconciliante de interese, religioase, naţionale. Mândria tribului propriu, intoleranţa faţă de adevărurile altuia, invidia pentru realizările vecinului a dus la măcelarirea populaţiei, la holocausturi şi apoi reluarea ciclului prin dorinţa de revanşă. Morala socială n-a ajuns să ofere nici soluţia, nici instrumentul spre a rupe cercul. Conducătorii naţiunilor de astăzi, mai ales cei intraţi în politică venind din lumea umanistă şi academică, trăiesc o imensă tragedie sufletească trebuind să aleagă între morală şi realitatea unei politici dure pentru supravieţuire şi pentru trecerea prin înglobarea societăţii naţionale la societatea universală. Sfârşitul acesta de mileniu, poate însemna sfârşitul umanităţii. Dezvoltarea tehnologică a fost mult prea rapidă în comparaţie cu dezvoltarea mentalităţii omului, societatea a devenit mult prea divizată, diferenţele dintre naţiunile sărace şi cele bogate creează o stare explozivă aproape necontrolabilă. Lumea începe să înteleagă că s-a ajuns în ceasul al 12-lea, care poate fi al salvării sau al neantului. Este nevoie de schimbare, de linişte, de reclădire, iar începutul trebuie făcut în acest leagăn al Europei, unde ura interetnică continuă să clocotească. Europa trebuie stabilizată economic, social, politic dar şi naţional. Asistăm astăzi în Balcani la Götterdämmerung, la distrugerea unei lumi a intoleranţei şi urii, la Apocalips. Dar tot în Balcani, la Bucureşti, îl vedem pe noul Ioan venind să vestească revenirea speranţei, speranţa într-o Biserică universală a păcii şi toleranţei. Biserica va reclădi spiritual o societate din care a dispărut compasiunea şi morala. Va fi reînvierea cea de pe urmă, dar cu durere şi sânge, cu distrugere şi moarte, căci reînvierea nu poate veni decât după moarte. California