Diaspora si Reintregirea

Societatea civila pentru reintregirea Romaniei

  • ACCESARI

    • 49,873 HITS
  • Flag Counter
  • ARTICOLE RECENTE

  • CALENDAR

    Aprilie 2017
    L M M M V S D
    « Mar    
     12
    3456789
    10111213141516
    17181920212223
    24252627282930
  • ARHIVA

  • Top Posts & Pages

  • Diasporasi Reintregirea

Solidaritatea Globală

9 Septembrie 2015

Solidaritatea Globală

= din ciclul INVAZIA =

Dna. cancelar Angela Merkel bate zi de zi din picior cerând răspicat și amenințând autoritar țările din UE pentru lipsă de solidaritate europeană în cazul migrației dinspre alte continente spre Europa.
Șeful Comisiei Europene, dl. Jean-Claude Juncker, ca un ostaș obedient, decretează obligativitatea asumării ”solidarității europene” prin cotele de persoane repartizate din oficiu de Bruxelles.
Ceva pare în neregulă.

Într-adevăr, în cazuri de dizlocări și mișcări globale de populații, sarcina, implicit ”solidaritatea”, nu poate fi a Europei, ci devine o solidaritate mondială, iar responsabilitatea rezolvării crizelor cade în sarcina ONU. Această organizție are agenții bine finanțate care sunt specializate să intervină și să rezolve problemele umanitare.
În plus, invazia necontrolată, dar foarte probabil dirijată, devine o problemă de securitate mondială. Astăzi mișcarea transcontinentală dinspre Asia și Africa spre Europa poate deveni mâine o mișcare globală cu urmări dramatice pentru stabilitatea mondială.
ONU are 5 membrii permanenți cu drept de veto în Consiliul de Securitate . Ori tocmai acest elitism al structurii de securitate și-a dovedit în timp nu numai ineficiența, dar și nocivitatea în politica mondială.
Din cauza unui Consiliu de Securitate format din forțe antagoniste, capabile prin dreptul lor de veto să blocheze orice inițiativă a oricărei alte părți, s-a născut haosul care a dus la nenumărate conflicte generatoare de instabilitate regională și, în final, mondială.
Practic, Consiliul de Securitate este un ring în care se duce o permanentă luptă pentru hegemonie, nu pentru armonie și echilibru mondial.
Cele 5 țări nu și-au asumat niciodată eșecul politicilor lor meschine și implicit a rolului de ”paznici” ai securității mondiale pe care au datoria să o vegheze și să o asigure, dar arată mereu iresponsabil cu degetul spre alții.
Iar astăzi, pentru criza mișcărilor de populații, care este efectul ciocnirii lor de interese, cei 5 membri permanenți din Consiliul de Securitate (Rusia, America, China, Marea Britanie și chiar Franța) nu catadicsesc să-și asume nicio responsabilitate, ca să nu mai vorbim de ”solidaritate”.

Că ONU s-a arătat incapabil să-și împlinească sarcina rezolvării crizelor umanitare o dovedesc nenumăratele eșecuri trecute cum ar fi cele din Ciad, Ruanda, Sudan, etc.
Dar, indiferent de eșecurile ONU, întrebarea majoră este: dece Uniunea Europenă și-a asumat singură această sarcină uriașă?

Reprezentantul unei țări minuscule cum este Luxembourg, dl. Jean-Claude Juncker, ajuns șeful Comisiei Europene prin jocurile de culise ale establishmentului (vest) european a decretat din această poziție, OBLIGAȚIA țărilor membre ale UE să-și asume cota de refugiați care le-a fost stabilită din oficiu.
Domnia sa, care, după cum relatează massmedia, a avut destule probleme, fiind învinuit, în perioada în care era Prim Ministru al Luxembourgului, de implicarea sau responsabilitatea pentru mușamalizarea unor fenomene de corupție ale marilor corporații internaționale, corupție care a mers de la evaziune fiscală până la înregistrări ilegale ale Serviciilor Luxemburgheze de Securitate (SREL), își arogă astăzi dreptul de a dikta altora.
Și, în mod ipocrit, la nici o lună după ce-l numea ”dictator” pe Viktor Orban, premierul Ungariei, domnul președinte al Comisiei Europene decretează în cel mai pur stil dictatorial obligativitatea cotelor de refugiați pentru țările UE.
Oare, în acest caz, nu se poate vorbi de un eșec al UE care pornește de la vârf? Dacă soarta Uniunii este hotărâtă de reprezentanți ai unor țări minuscule lipsite de experiența administrării unor teritorii întinse având o populație, nu numai mare dar și diversificată, care va fi oare direcția și soarta acestei UE, concepute deficitar din start.
Să ne mai mire că însuși conceptul de democrație, care cu enfază găunoasă este proclamat elementul de bază al acestei încercări șchioape de structură politică care este UE, este subminat prin decrete și prin presiuni ale marilor puteri europene, cum ar fi Germania și Franța?

Că domnul Juncker pare a fi o marionetă ridicolă mânuită de cancelarul Merkel, o dovedește coordonarea acțiunilor dintre cei doi pentru implementarea forței de muncă necesară Germaniei, respectiv aducerea pe teritoriul Europei a forței de muncă necalificată și ieftină.
Iar această atât de mult trâmbițată solidaritate europeană este o falsă lozincă propagandistică pentru repartizarea costurilor sociale către țările europene considerate deja provincii ale UE.
În ce constau aceste costuri? Ei bine, pentru servicii gratuite medicale, sociale, scolarizare, repartizare de locuințe și ajutoare sociale familiilor cu mulți copii, servicii care vor fi suportate de ”provinciile-state” ale UE. Iar aceste familii sunt de fapt mamele cu mulți copii care vor rămâne acasă, în ”provincie”, în timp ce forța de muncă a bărbaților va fi absorbită de economia germană.
Cu asemenea politici preferențiale, se pare că la conducerea UE au fost numiți conducători prin și cu legături oculte pentru a crea o supraputere, am numit Germania, prin dirijarea costurilor spre alte țări.

Dar, România își permite oare să suporte fără să crâcnească aceste costuri care se vor amplifica, inclusiv prin reîntoarcere românilor acasă ca urmare a înlocuirii lor cu noii veniți?
Ne tot ascundem ascunde după deget înghitind nemestecată propaganda ”refugiaților politici” așa cum anumite cercuri socialiste încearcă să prezinte lucrurile pentru a crea simpatii. Nu vrem să privim adevărul că ”refugiații” nu se mulțumesc să scape din ”iad”, ci doresc să ajungă doar într-un anume ”rai”, Germania.

De aceea, dacă, la nivelul conducerii României nu s-a făcut ÎNCĂ, nicio evaluare a pierderilor din punct de vedere economic, social, cultural și național, poate că ar n-ar fi lipsit de logică să existe consultările cu alți parteneri din UE, pentru a se promova ideea ”solidarității globale” și pentru a se cere convocarea unei Adunări Generale Speciale ONU, în care să se solicite în mod explicit preluarea problemei refugiaților de către Agențiile specializate ONU.

Notă:
Articolul acesta face parte din ciclul INVAZIA împreună cu ”Modificarea demografică a României”, ”PSD și Islamismul”, ”Emigrație și Invazie”, ”Scrisoare Găsită”.

 
%d blogeri au apreciat asta: