Brexit și BMW

27 Februarie 2017 O știre apărută recent în media semnalează că BMW, din cauza „efectului Brexit”, pare să nu mai fie interesat în producerea în Marea Britanie a modelului electric Mini. Personal consider că nu-i vorba de efectul Brexit, ci este urmarea acceptării introducerii cailor Troieni în economiile naționale. Cel mai apropiat și la îndemână exemplu îl constituie preluarea Daciei de către Renault. Într-adevăr, dacă relațiile cu Franța se răcesc, sau dacă se va pune problema unui Romexit, întreprinderea Dacia, altădată fanion al economiei românești, poate fi oricând lichidată prin hotărârea Renault. Probabil dacă guvernele României reușeau să impulsioneze printr-o legislație adecvată (și prin eventuale subvenții pentru reinvestire, retehnologizare, etc) menținerea și dezvoltarea producției concomitent cu extinderea unei largi piețe de desfacere externe (America de Sud, Africa) atunci n-ar mai exista pericolul dependenței absolute de hachițele și presiunile politice externe ale altora. Dar desigur, soluția sugerată, de independență economică națională, chiar și parțială, nu este posibilă în cadrul relațiilor din UE. Deocamdată, doar președintele Statelor Unite, Donald Trump își poate permite o politică de repatriere a industriilor manufacturiere, America având și capital, și rezerve strategice, și forță de muncă, și tehnologie și piață de desfacere internă. Deci, își poate proteja economia în cazul oricăror fluctuații politice externe. În plus, în scopul protejării economiei americane împotriva oricăror tendințe de concurență neloială, Trump are în vedere introducerea de taxe substanțiale (35%), inclusiv pentru importurile mașinilor produse în afara Statelor Unite (i.e BMW). Bănuiesc că asta nu-i tocmai plăcut. Nu-i exclus ca Anglia să urmeze exemplul american de re-industrializare beneficiind, afară de Commonwealth, și de piața Americană în urma unor acorduri bilaterale, nu globale. Din păcate, România, din cauza restricțiilor la care este supusă prin relațiile de dirijare economică din cadrul UE, exportă doar forță de muncă sub-calificată provenită, paradoxal, tocmai din forța sa de muncă calificată. Chiar dacă acest lucru conduce la o temporara creștere a consumului prin veniturile obținute din acest export de capital uman, atât pe termen imediat cât și de perspectivă apare și se va amplifica vidul forței de muncă calificată în propriul spațiu național.