Paște în Florida

28 Aprile 2019 Cristos a Înviat! Dragi prieteni, Sfânta sărbătoare a Paștelui să ne umple sufletele de lumină, înțelegere și pace. Anul acesta, pentru prima dată, Paștele ne găsește în Florida. Cum în oraș nu există decât o Biserică Ortodoxă și aceea grecească, normal, că aceasta a fost singura opțiune și, trebuie să recunosc, am avut parte de o experiență inedită și cu surprize deosebite. Ajunși mai devreme, am schimbat cu preotul câteva cuvinte, printre altele fiind întrebați de unde suntem și dacă vom veni și la slujba de Duminică. La răspunsul afirmativ ne-a spus că se va pregăti să fie citite și în limba română câteva paragrafe în timpul slujbei. Duminică, preotul ne aștepta la intrare, nu numai să ne întâmpine, dar și să ne dea o hârtie pe care se aflau tipărite în limba română paragrafele din Evanghelia lui Ioan pe care m-a rugat să le citesc în fața oamenilor. La un moment dat, în timpul slujbei, am fost invitat împreună cu alte câteva persoane în fața altarului pentru a citi paragrafele respective în limbile naționalităților prezente care împărtășeau ortodoxismul. S-a citit în greacă, engleză, latină, franceză, germană, română, spaniolă și rusă. După această primă surpriză, la sfârșit a urmat o a doua. S-au apropiat două femei, dintr-un grup de vre10-12 persoane, să mă îmbrățișeze și să-mi spună cu lacrimi în ochi cât de fericite au fost să audă limba română în Biserică. Erau din Banatul Sârbesc, ajunse de peste 50 de ani în America și care, cu ceva accent, vorbeau românește. Se considerau românce și-și învățaseră copii și nepoțeii românește, chiar dacă familiile erau deja mixate cu americani sau latini. Poate vă este greu de înțeles emoția care te poate cuprinde văzând că, la distanță de jumătate de secol și în mediu total străin, există români care, nu știu dacă au fost vreodată în România, îți vorbesc aproape perfect românește și plâng de dorul limbii neamului lor. La masa comună, în discuțiile avute cu persoanele din jur, unele născute în Grecia, altele care au călătorit prin România și altele care declarau că unul sau altul dintre străbunici avea rădăcini românești, am aflat că mulți nu se mai duc în Grecia, deoarece migranții străini au distrus ”Grecia noastră”. Nu m-am putut opri să gândesc că în contrast cu distrugerea demografică a Greciei, apariția tocmai în seara Învierii a acelei raze de românism neașteptat într-o lume îndepărtată, fie prin limbă, fie prin căutarea unor rădăcini îndepărtate ca dovadă de continuitate, este un adevărat simbol al renașterii și am simțit cumva că Hristos a Înviat cu adevărat și pentru neamul nostru, neam pe care trebuie să avem puterea să-l păstrăm nealterat. Florida 28 Aprilie 2019