19 Mai 2016
– Pagina 3 –
2. Haos doctrinar (continuare)
2.2. Statul Administrativ / Statul Regulator
Unul dintre principiile fundamentale ale progresismului este acela că economia capitalistă stă la baza a creeri avuției naționale, dar distribuirea beneficiilor obținute, trebuie făcută în mod egal tuturor membrilor societății, iar pentru aceasta, bogăția creată de surse private, trebuie controlată prin intermediul sistemului.
Și, în acest mod, s-a conceptul și implementat ideea unei a patra puteri a statului, așa numitul ”Stat Administrativ” sau al ”Stat Regulator”, un conglomerat de agenții și departamente administrative sau comisii independente pentru diverse reglementări.
Puterea instituțiilor reprezentative și constituționale este transferată de la instituțiile reprezentative și constituționale ale statului (Președinție, Parlament, Juridic) către aceste agenții controlate de birocrați.
”Este un asalt împotriva principiilor constituționale”,
după cum spunea Joseph Postell în ”From Administrative State to Constitutional Government”.
Personalul agențiilor administrative nu este ales și, de aceea, nu este răspunzător. În general numirile se fac pe criterii politice.
Birocrații emit regulamente sau reglementări cu putere de lege și tot ei investighează, judecă și condamnă încălcarea lor. Astfel, toate puterile sunt acumulate în cadrul agențiilor administrative.
În acest fel, autoritatea agențiilor administrative de a concepe politici publice este nelimitată, centralizată și delegată birocraților nealeși și nereprezentativi.
Această tendință de impunere a ideologiei progresiste și de implementare a ”Statului Regulator”, se poate observa atât în cazul diverselor agenții, mai ales coercitive, la nivel național, cât și în cazul Uniunii Europene. Am considerat că folosirea termenului de ”Stat Regulator” este mai explicită decât cel de ”Stat Administrativ”
Într-adevăr, la Bruxelles avem cea mai clară ilustrare a înlocuirii statului de drept cu un astfel de Stat Regulator, condus de eurobirocrați a căror autoritate de a concepe politicile la nivel de continent este necontestată de statele membre.
Pentru integrarea tuturor țărilor europene într-o singură entitate politică, s-au aplicat principiile ”Statului Regulator” de a uniformiza, controla și coordona centralizat întreaga viață a continentului și de a impune întregii populații reguli unice de conviețuire, comportament și însușire a ideologiei progresiste.
Dar odată cu impunerile, au început să apară primele crăpături în construcția europeană.
Cum spuneam, politicienii întregului spectru politic European au fost atrași spre progresism de perspectiva construirii unei federații bazată pe sistemul atotputerniciei agențiilor administrative și de aceea au acceptat compromisurile revoluției liberal-seculare, cum a fost definită în paragraful anterior.
2.3. Anti-meritocrația
Desigur, din principiile generale nu putea să lipsească apărarea drepturilor omului. Atâta doar că aceste drepturi egale, sunt mai egale pentru unii, respectiv prin aplicarea principiului ”affirmative action” (”acțiuni compensatorii”), care limitează meritocrația prin acordarea de drepturi prioritare pentru diverse minorități și compensatorii pentru categoriile care istoric au avut cândva de suferit din cauza majorității.
În cazul României aș aminti locurile din oficiu în Parlament, acordate prin Constituție pentru minoritățile naționale (nu prin alegeri).
În plus, deși vin în coliziune cu drepturile majorității, se încurajează ca minoritățile să aibă drepturi suplimentare , creindu-se astfel un adevărat dictat al acestora din urmă, sub permanentul strigăt de luptă: ”Discriminare”.
|
Diaspora si Reintregirea 