Sindromul Kremlin

25 Iulie 2012 Polarizarea politica a Europei Viviane Reding, comisar pentru Justitie si vicepresedinta a Comisiei Europene, a dat un nou verdict partizan impotriva guvernului roman, vazut ca adversar politic al gruparii parlamentare europene din care face parte si partidul din Luxembourg al respectabilei vicepresedinte. Doamna comisar declara ca scrisorile primite recent din Romania, atat din partea politicienilor cat si din partea societatii civile, in care sunt expuse alte puncte de vedere decat cele prezentate sub forma de catastrofa nationala si cataclism european de catre doamna Monica Macovei si ceilalti reprezentanti ai PDL-ului, nu vor fi luate in considerare. In schimb, asteapta de la guvernul roman sa-si indeplineasca promisiunile facute referitor la intarirea democratiei, deoarece, in opinia sa, nu s-ar fi facut nimic in aceasta directie. Si asta in contextul in care atat guvernul cat si parlamentul Romaniei s-au inclinat ca niste trestii in fata cererilor Comisiei Europene in pofida sentimentelor, dorintelor si chiar ale presiunilor din partea poporului roman manifestate prin rezultatul recentelor alegeri locale. Cu alte cuvinte, pentru doamna Viviane Reding si pentru domnul Jose Manuel Barroso adevarul nu este decat unul singur, adevarul  PDL, partid membru al PPE, in pofida faptului ca acest partid si presedintele Basescu sunt puternic contestati de poporul roman. Sigur, lupta politica este un lucru normal pana la nivelul la care aceasta lupta nu atinge relatiile bilaterale dintre tari sau, mai rau, relatiile din cadrul unei uniuni de state libere, suverane si independente cum se doreste, sau, cel putin s-a dorit UE pana la manifestarile recente de presiune inacceptabile pe un ton care aminteste de cel folosit de Kremlin in relatiile cu tarile satelite din fostul lagar comunist. Atitudinea vadit partinitoare a liderilor Comisiei Europene, presedintele Manuel Barroso si vicepresedinta Reding la care se adauga si cancelarul Germaniei, doamna Angela Merkel, proveniti si reprezentand partide membre ale PPE, este extrem de daunatoare atat pentru unitatea UE, cat si pentru stabilitatea politica a continentului, deoarece marcheaza o polarizare politica a Europei. Iar o asemenea polarizare devine sursa de conflict, de instabilitate si mai ales de dezbinare. UE incepe sa se apropie periculos de mult de tentatiile, ambitiile si comportamentul defunctului URSS, de parca ar dori sa-si asume mostenirea acestuia. Fara indoiala ca asemenea derapaj de la intentiile initiale ale UE, nu trece neobservata in mediul cel mai afectat, populatia continentului, cu precadere din tarile aratate cu degetul si anatemizate de catre acesti lideri care judeca strict prin prisma interesului partidelor si aliantei politice internationale din care provin. Se doreste oare instaurarea si mentinerea unei doctrine politice unice conducatoare pe intreg continentul, in care celelalte forme de gandire si organizare politica sunt admise doar ca decor pentru justificarea unei pluralitati politice de opereta? Cu alte cuvinte, se contureaza cumva tendintele instaurarii unui totalitarism ideologic? Romania se afla astazi in primejdia alunecarii spre starea de obedienta absoluta in fata deciziilor externe, fara sa indrazneasca sa-si impuna propria politica interna si externa. Guvernul roman, parlamentul toata clasa politica sunt paralizate in fata tonului inacceptabil folosit de Bruxelles, sau Berlin in raport cu tara noastra. Conducerea de la Bucuresti trebuie sa se scuture la timp de „Sindromul Kremlin„, adica de spaima dictatului extern, ca cel pe care incearca sa-l foloseasca UE, deoarece are sprijinul intern al populatiei Romaniei pe care trebuie s-o serveasca in primul rand. In caz contrar, va fi nevoie de o reinoire totala a intregii clase politice. O atitudine ferma de independenta politica, putin dureroasa la inceput, va avea avantajul ca pe termen mediu si indepartat sa duca atat la cresterea autorespectului cat si al respectului pe plan extern si impunerea tarii noastre ca lider regional. Un asemenea respect va ridica Romania din genunchi si va crea baza unei politici externe care sa poata expune si impune anumite deziderate nationale. O Romanie stabila politic devine si un factor de echilibru regional si european.