Revenirea PNTCD

23 Octombrie 2011 Am pledat pentru necesitatea creerii unei organizatii a societatii civile romanesti care sa indeplineasca rolul politic de reprezentare a intereselor nationale in Parlament. Cu alte cuvinte sa fie o contrapondere a UDMR-ului. O asemenea organizatie nu ar insemna in mod implicit o organizatie xenofoba, anti-maghiara ci ar balansa tendintele uneori exagerate ale reprezentantilor parlamentari ai comunitatii maghiare de a actiona impotriva normalitatii de convietuire dintre cele doua natiuni pe teritoriul inalienabil si indivizibil al Romaniei. In conditiile polarizarii excesive a societatii din cauza situatiei de instabilitate si permanent scandal politic cu diminuarea eficientei actului de guvernare si implicit a autoritatii institutiilor statului, realizarea unei asemenea organizatii este si incerta si de durata. Avand in vedere asediul din ce in ce mai accentuat al fortelor internationaliste impotriva valorilor nationale dar si a natiunii romane (vezi moldovenismul, actiunile sarbesti de separare a comunitatii romanesti sau agresivitatea ucraineana), solutia poate veni din partea unui partid care sa aiba, prin traditie, statutul modelat in directia reprezentarii parlamentare a romanilor prin prisma nationala: valori, traditie, istorie, teritoriu, cultura, diplomatie activa pentru apararea si reprezentarea societatii romanesti din afara hotarelor. Din nefericire, in aceasta directie exista un adevarat vacuum, batalia politica ducandu-se exclusiv pentru cucerirea si mentinerii puterii in vederea satisfacerii unor interese de „clan” cu beneficii maxime pentru parlamentarii puterii si a clientelei respective. Paradoxal, aliatul permanent al oricarei forte politice aflata la putere devine UDMR care gaseste camp larg de manevra in conditiile inexistentei unei forte romanesti nationale capabila sa-i limiteze actiunile. Aceasta formatiune etnica reprezentand interesele nationalitatii maghiare reuseste sa-si impuna pas cu pas agenda, de multe ori in defavoarea populatiei romanesti, ba chiar tatonand scenariul Kosovo cu sprijinul unor oficiali de prim rang ai Ungariei. De curand, PNTCD si-a restructurat conducerea intr-o incercare disperata de a reveni pe scena politica romaneasca. Partidul care desi a inceput promitator in anii ’90 ajungand chiar partid de guvernamant, a capotat apoi lamentabil ca urmare atat a PD-ului, partenerul sau de guvernare care i-a subminat din interior toate actiunile, dar mai ales din cauza greselilor proprii datorate lipsei de viziune si a parasirii agendei nationale care i-a adus un important numar de alegatori si simpatie populara. Prin revenirea in fruntea partidului a lui Victor Ciorbea care a fost o victima directa a acelui inceput dramatic, crestin-democratii pot ocupa vacuumul creat de lipsa unor partide care au in centrul politicii lor problemele nationale. Intr-adevar, atat istoria si traditia sa in tratarea problemelor nationale cat si doctrina crestin-democrata fac din PNTCD candidatul ideal pentru rolul de a reprezenta interesele nationale ale romanilor in disputele parlamentare cu UDMR. Invatand din erorile trecute, partidul ar trebui sa se concentreze strict pe problemele nationale pe care, ca membru al PPE, le poate promova la nivel european. Sigur, spre deosebire de tendintele fostei conduceri PNTCD, un partid crestin-democrat renascut si reinoit trebuie sa aiba curajul de a-si promova o noua imagine ca partid national roman si mai ales sa se desprinda din siajul Cotroceniului. PDL este inamicul politic natural al PNTCD, deoarece oamenii care traditional nu voteaza pentru PSD, implicit pentru USL, dar care sunt dezamagiti de prestatia partidului de guvernamant, vor prefera un partid cu o agenda clara nationala ca solutie morala actualei clase politice. Ori, presedintele Traian Basescu este constient de pericolul pe care eventuala crestere a PNTCD-ului ar reprezenta-o pentru tinta electorala a partidului sau, PDL, si va face orice, cum a facut si in trecut, pentru a-i micsora sansele de supravietuire. In vidul creat de lipsa unei forte cu o platforma nationala similara in politica romaneasca si in conditiile instabilitatii politice care permite admiterea UDMR-ului ca „arbitru” al guvernarii Romaniei, precum si in lipsa de alternative credibile electorale pentru alegatorul roman, un PNTCD eliberat de sindromul inferioritatii dar si al eventualelor tentatii de hegemonie politica va putea reveni in Parlament si in Guvern ca participant activ. O insiruire sumara a problemelor care necesita abordarea la nivel parlamentar arata ca sarcina crestin-democratilor ar fi relativ dificila, deci vor avea nevoie de suportul activ al societatii romanesti: – reprezentarea si apararea intereselor romanilor din Transilvania, cu precadere din zonele in care acestia sunt minoritari – reprezentarea romanilor din Basarabia si zonele limitrofe Romaniei – apararea traditiei si valorilor nationale si crestine – implicarea in dezvoltarea invatamantului – promovarea actiunilor pro-unioniste Dar va sti oare partidul national crestin-democrat renascut sa-si recucereasca electoratul traditional prin concentrarea actiunilor strict in directia potentialului sau maxim, sau va esua chiar inainte de a se ridica din genunchi? In acelasi timp, romanii ar fi bine a-si faca un proces de constiinta individual intrebandu-se: “Sa votez un PDL compromis, un USL putin credibil format dintr-o structura politica stanga-dreapta sau poate sa votez un partid cu o platforma care promoveaza deschis apararea valorilor nationale si interesele natiunii?”